Dunarea - Introducere si Porto Franco

Poziția Galațiului este peninsulară deoarece este înconjurat de ape din 3 părți. Toate aceste artere hidrografice prin caracteristicile lor deosebite au contribuit la dezvoltarea portului care a fost într-o anumită etapă istorică cel mai mare port al României. Dunărea, al doilea mare fluviu al Europei, primul fiind Volga, a constituit unul dintre cele mai traficate drumuri ale Europei încă din antichitate când Dunărea se numea Ister. Dunărea produce o deosebită impresie asupra călătorului mai ales asupra celui care o vede pentru prima dată. Prezența Dunării reprezintă fără îndoială atracția specifică Galați. Însuși marele Kogălniceanu când a văzut pentur prima dată Dunărea a rămas uimit și de atunci a avut un interes măreț pentru portul și ținutul Covurluiului. În 1927 se putea urca din Valea Orașului către orașul modern prin 14 vaduri. Dunărea este un fluviu cu un curs unic, având adâncimi între 20 și 36 de metri. Lățimea albiei minore este de 776 metri. Cota cea mai ridicată a Dunării a fost atinsă în 2010 când digul de protecție din Valea Orașului a început să crape, măsurând 768 de cm, iar cea mai scăzută în 1921 când a măsurat 48 de cm.

Porto Franco

„În data de 1 iunie a anului 1837 a intrat în vigoare la Galaţi regimul de Porto-Franco, solicitat de comunitatea locală încă din 1834, la întoarcerea de la Constantinopol a noului domn al Moldovei, Mihail Sturza. Acest regim de port-liber acordat întregului oraş a însemnat în perioada 1837-1883 o dezvoltare accelerată a localităţii din toate punctele de vedere.” Dovada: „Astfel, dacă în 1836 numărul locuitorilor era de 9.908 suflete, al caselor de 1.450, hotelurilor - 10, fabricilor - 2, comercianţilor - 43 şi veniturile municipalităţii de doar 65.621 piaştri sau lei, cu totul alta va fi fost situaţia peste un număr de doar cinci ani. Galaţiul avea 18.096 de locuitori, 2.882 de case, 31 hoteluri, fabrici - 5, comercianţi - 63, iar veniturile municipalităţii erau de 203.764 piaştri sau lei. Progresul a fost cât se poate de evident.(…) Pe 15 ianuarie 1882, erau 40.022 de locuitori, 5.061 de case de zid, case cu un etaj - 641, cu două etaje - 14, case din piatră - 1, case din piatră cu un etaj -1, case din lemn - 443, case din lemn cu etaj - 2, bordeie - 249. Fabrici: 2 gatere, 4 de lumânări, 3 de macaroane, 2 de fierărie, 17 alte fabrici şi mori, 5 mori cu aburi, 2 cu cai, 24 mori de vânt. După cum se poate observa, regimul de „porto-franco” a constituit cea mai benefică perioadă în istoria oraşului Galaţi, perioada în care statutul acestuia s-a schimbat din cel de „târg” în acela de cel mai important centru comercial, industrial şi diplomatic al Dunării de Jos”.